Veselovsky: "Haideti la stadion si faceti-ma fericit!"

2014-11-07 16:17

„Veselovsky - bun portar!” cântă adesea vocile celor prezenţi la meciurile de acasă ale Universităţii. Începând cu mijlocul lui septembrie 2013, poarta „simbolului unor inimi româneşti” este vegheată de îndrăgitul Robert Veselovsky. Până la această oră, el a îmbrăcat de 37 de ori tricoul alb-negru în meciuri contând pentru Liga 1 şi Cupa Ligii. În 13 dintre acestea nu a încasat gol. Purtătorul tricoului cu numărul „33” a mai evoluat în peste alte o sută de partide în campionatele slovac, suedez, danez şi norvegian. Portarul slovac şi-a exprimat gândurile, amintirile şi speranţele într-un interviu acordat site-ului suporterilor.

ucluj.ro: Dacă ar fi să faci o comparaţie între campionatele unde ai activat, care sunt principalele idei pe care ai dori să le evidenţiezi?
Robert Veselovsky: Fotbalul din Scandinavia este mult mai fizic, mai intens decât cel din România. Antrenamentele sunt puţin diferite, mai mult fizice deoarece trebuie să fii pregătit pentru aşa ceva. Aici, jucătorii preferă să joace mai mult mingea. Aceasta poate fi o diferenţă între Danemarca şi România. Altfel, fotbalul este fotbal! (zâmbeşte).

ucluj.ro: Ai petrecut o mare parte din viaţa ta în partea nordică a Europei (Suedia, Danemarca, Norvegia). De mai bine de un an trăieşti în România. Cum ai resimţit trecerea de la stilul de viaţă din nord la cel pe care l-ai găsit la Cluj?
Robert Veselovsky: Se ştie că stilul de viaţă din nord este diferit. Dar pentru mine, România este mult mai aproape de Slovacia. Oamenii, modul de viaţă sunt mult mai apropiate de unde provin. În special Clujul, despre care cred că este cel mai frumos oraş din România. Îmi place să trăiesc în Cluj. Chiar şi soţiei mele îi place. Nu i-a plăcut să trăiască în Danemarca. Oamenii de acolo nu au timp pentru distracţii. Muncesc, muncesc şi muncesc... iar oraşele sunt mai mici decât aici şi totul este mai ieftin aici (râde).

ucluj.ro: Este fotbalul singurul sport de performanţă pe care l-ai practicat? Ce alte sporturi urmăreşti sau, de ce nu, ţi-ai dori să practici?
Robert Veselovsky: De fapt, am început cu hochei la 6 sau 7 ani. Hocheiul este sportul numărul unu în Slovacia. Toată lumea vroia să joace hochei. Cred că am jucat un an. Am vrut să fiu portar chiar şi atunci. Hocheiul este un sport destul de scump iar părinţii mei nu aveau banii necesari să mă sprijine şi astfel m-am lăsat. La 7 sau 8 ani, un coleg a zis „hai să încercăm să jucăm fotbal”. Am ales să fiu portar pentru că nu trebuia să fug.  Este prea plictisitor pentru mine (râde)! Îmi place de asemenea baschetul. Din când în când mă întâlnesc cu prietenii şi aruncăm la coş.

ucluj.ro: Cunoscătorii fenomenului fotbalistic te ştiu din postura de portar. Este acesta singurul post pe care ai activat sau ai încercat şi altceva?
Robert Veselovsky: Am avut un antrenor. Eu şi cu încă un tip eram apropiaţi ca şi portari. Din acest motiv antrenorul făcea cu schimbul: un meci jucam eu, următorul meci juca celălalt tip. Cel care nu juca ca şi portar, era atacant. Aşa că am încercat şi altceva, dar cred că asta mi se potriveşte.

ucluj.ro: Un portar al Universităţii din anii ’80-’90 spunea că o anumită „doză de nebunie” (în sensul bun al cuvântului) poate face diferenţa între un portar bun şi unul de clasă. Este acesta şi cazul tău?
Robert Veselovsky: Portarii trebuie să fie „nebuni”! Am avut plăcerea să cunosc un tip care a jucat mai mulţi ani la Sparta Praga. M-am antrenat cu el şi cred că este cel mai „nebun” tip din lume (râde)! Dacă întrebi pe cineva în vestiar, îţi spune  că portarii sunt „nebuni”. Nu ştiu de ce, dar aşa este.

ucluj.ro: Prima ta apariţie în tricoul alb-negru a fost împotriva rivalei din oraş, meci în care aţi obţinut un punct valoros. Ce amintiri îţi revin în minte cu privire la acel meci?
Robert Veselovsky: Nici măcar nu îmi cunoşteam colegii. Cred că am ajuns aici cu cinci zile înainte de acel meci. I-am întâlnit prima dată pe băieţi la Poiana Braşov, unde se antrenau. Îmi amintesc că nu le cunoşteam numele cum se cuvine! La acea vreme, nu am realizat cât de important este meciul pentru echipă şi pentru oraş. Trebuie să trăieşti un timp aici pentru a înţelege ce reprezintă un astfel de meci.

ucluj.ro: Care este cea mai îndrăgită amintire a ta de când activezi la Universitatea şi care este momentul mai puţin plăcut care te-a încercat în această perioadă?
Robert Veselovsky: Cea mai îndrăgită – cred că a fost acea seară când ne-am întors după ce i-am învins pe rivalii din oraş. Când am ieşit, erau mulţi băieţi cu lumini şi artificii. Puteai să îi vezi pe o parte plângând pentru că am câştigat. Când vezi aşa ceva, ştii cui îi pasă şi cui nu îi pasă. Când am venit aici, echipa era într-o situţie urâtă. În acea perioadă, din ziua când am venit şi până în ziua când ne-am salvat la Braşov, s-au schimbat multe lucruri. Apoi a revenit domnul Walter. Nu vă puteţi imagina ce schimbare a fost în echipă! Când am venit, nu aveam faşe elastice; trebuia să ni le cumpărăm noi. Acea perioadă a fost foarte grea. Chiar dacă părea misiune imposibilă, salvarea de la retrogradare în acel an a fost ceva incredibil! Nu îmi amintesc un moment mai puţin plăcut.

ucluj.ro: La venirea ta la „U” ai semnat un contract ce a expirat la finalul lunii iunie 2014. Presa vehicula, la acea oră, un interes al campioanei României în ceea ce te priveşte. Ce te-a determinat să continui la Universitatea?
Robert Veselovsky: Zvonurile sunt un lucru iar ceea ce vezi este alt lucru. Să fiu cinstit, din câte ştiu, au fost doar zvonuri. Înainte să vin, am căutat un club timp de trei luni. Mă antrenam singur pregătindu-mă pentru o şansă. Apoi şansa a venit de la "U" Cluj. Am încercat să îi răsplătesc întreg sezonul, deoarece treceam printr-o perioadă grea. Urma să vină un copil... Decizia mea a fost să rămân pentru că am simţit că trebuie să plătesc ceva înapoi. Oamenii de la club, chiar şi fanii, m-au primit cu braţele deschise. Astfel de lucruri te fac să rămâi.

ucluj.ro: Alin Dincă, actualul antrenor cu portarii de la Universitatea, ţi-a prezentat într-un interviu fişa pe care a întocmit-o pentru tine. Părerea dânsului este că, prin multă muncă şi seriozitate, ai reuşit să îţi rezolvi problemele pe care le-a identificat la tine în  proporţie de 90 %! Mai mult, el vede în tine un om vital pentru „U” ce oferă siguranţă colegilor din echipă. Cum vezi tu colaborarea cu Alin Dincă?
Robert Veselovsky: Alin este un tip grozav şi un antrenor pe măsură. A venit cu unele idei noi care par să funcţioneze cel puţin până acum. Am o relaţie excelentă cu el. Relaţia dintre un antrenor cu portarii şi portarul este altfel; este o relaţie de tipul „unu la unu”; astfel, devenim mai apropiaţi decât o fac jucătorii cu antrenorul lor. Cu Alin este multă muncă, în special muncă fizică.

ucluj.ro: Care sunt obiectivele pe care ţi le-ai trasat la începutul actualei ediţii a Ligii 1?
Robert Veselovsky: Aici fiecare sezon este foarte lung; sunt multe meciuri în campionat, Cupa României şi Cupa Ligii. Nu îmi trasez obiective înaintea sezonului. Încerc doar să iau totul pas cu pas, meci cu meci. Vreau doar să dau ce am mai bun în primul meci care vine.

ucluj.ro: Anul viitor se vor împlini 50 de ani de la câştigarea singurului trofeu din palmaresul Universităţii – Cupa României. George Ogăraru şi-a exprimat dorinţa de a aduce un nou trofeu în vitrina clubului. În ceea ce priveşte Liga 1, acest campionat presupune retrogradarea unui număr mai mare de echipe comparativ cu anii anteriori (şase) ceea ce intensifică lupta în partea de jos a clasamentului. Crezi că, la ora actuală, se poate merge pe toate fronturile (campionat şi cele două cupe)?
Robert Veselovsky: Este ceva vreme de când U Cluj nu a câştigat un trofeu. Cincizeci de ani sunt jumătate de secol... Îl ştiu pe George ca fiind un tip care vrea să câştige fiecare meci indiferent dacă este un meci de cupă sau un meci de antrenament. Din această cauză cred că a şi fost un mare jucător. Nu este un clişeu; aşa este el! Cred că ne vom descurca chiar dacă sunt trei competiţii. Dacă ieşim din una, tot ne rămân două. Ştiu că în Liga 1 suntem pe o poziţie dificilă dar am fost şi mai rău. Sper ca fanii şi spectatorii să creadă în noi. Este un drum lung; câştigarea a două-trei meciuri te duce pe o altă poziţie. Vom reuşi!

ucluj.ro: Următoarea echipă pe care o veţi întâlni în Cupa României este Pandurii Târgu-Jiu. Cum vezi confruntarea cu aceştia? Poate fi considerată Universitatea favorită ţinând cont că meciul se va juca la Cluj?
Robert Veselovsky: Pandurii este o echipă imprevizibilă pentru mine deoarece nu au un sezon excelent dar în cupă au ajuns departe. Chiar şi meciul câştigat acasă nu a fost uşor. Chiar dacă jucăm acasă, cred că este un meci de 50-50%. Un meci de cupă este diferit faţă de unul de campionat. Vom face totul pentru a câştiga meciul şi a putea astfel juca în semifinale.

ucluj.ro: Eşti dezamăgit când vezi că din ce în ce mai puţini oameni vin la stadion?
Robert Veselovsky: Nu e bine, desigur. Este un stadion atât de mare şi nu e uşor să îl umpli. Dar să ai două mii de oameni la un meci, este chiar puţin. Să vezi oamenii plecând la 2-0 pentru Viitorul a fost ceva dureros pentru băieţi. Apreciez mult oamenii ce au rămas şi ne-au susţinut până la final! În a doua jumătate, am revenit şi cred că s-a putut urmări un fotbal frumos. Întotdeauna am spus că îmi doresc să văd stadionul plin!

ucluj.ro: Este bine cunoscută afecţiunea pe care ţi-o poartă suporterii alb-negri. Ce crezi că a determinat această reacţie din partea lor?
Robert Veselovsky: Nu ştiu. Să fiu sincer, am păţit la fel la Viborg; am avut o relaţie bună cu fanii. Nu ştiu de ce, din moment ce nu fac nimic anume. Poate e modul în care joc sau altceva... Nu intru în contact cu fanii prea des. Limba este una dintre probleme. Când întâlnesc oameni, mă salută şi atât, deoarece e greu să comunicăm. Limba este un „perete” pe care sper să îl pot remedia (zâmbeşte). Poate văd în mine tipul care vrea să câştige şi care dă totul pentru echipă. Voi continua să fac asta (râde)! Apreciez sincer afecţiunea lor. Este greu să le mulţumesc înapoi fără nici un contact. Te simţi bine ştiind că eşti apreciat.

ucluj.ro: Care sunt hobby-urile tale şi ce îţi place să faci în timpul liber?
Robert Veselovsky: Tot timpul liber îl petrec cu familia. La ora actuală este numai fotbal şi familie. Nu am timp pentru altceva. Să ai un copil este o muncă (râde)! Uneori ieşim cu colegii, dar nu prea des.

ucluj.ro: Cum l-ai caracteriza în câteva cuvinte pe „omul” Robert Veselovsky?
Robert Veselovsky: Poate îl întrebi pe Alin (râde)! Aş spune că sunt silitor, harnic. Să fii portar nu necesită talent; este nevoie mai mult de muncă. Sunt serios...

ucluj.ro: Ce ai dori să le transmiţi suporterilor Universităţii prin intermediul site-ului ucluj.ro?
Robert Veselovsky: După cum am spus, aş vrea să văd stadionul plin! Haideţi la stadion şi faceţi-mă fericit! Am văzut stadionul cu 20.000 de oameni când am jucat cu Steaua... Veţi vedea o reacţie din partea băieţilor. Este diferit când joci în faţa a 20.000 de oameni sau mai mult. Îţi dă energie şi se simte „mai mult” fotbalul pentru că jucăm pentru oameni. De când am venit aici, clubul se afla într-o situaţie dificilă dar băieţii erau acolo, în peluză. Sunt acolo indiferent de orice, strigând şi susţinându-ne. Aşa este un fan adevărat! Chiar dacă eram pe ultimele poziţii, ei sperau şi ne susţineau. Nu i-am făcut mândri de noi de prea mule ori. Îşi cheltuie banii. Chiar şi la Mediaş au fost vreo două-trei sute. Trebuie că vine din inimă! Fac asta de o viaţă. Poate într-o zi îi vom aplauda! Oricând mă vedeţi pe stradă, puteţi vorbi cu mine. Întotdeauna voi avea timp pentru fani! 

Fişa personală
Nume şi prenume: Robert Veselovsky
Data naşterii: 2 septembrie 1985
Înălţime: 186 cm
Poziţie: Portar
Echipe la care a activat: FC Nitra; 1. FC Slovacko U21; Östers IF; Viborg FF; FK Haugesund (împrumut); AC Horsens; FC Universitatea Cluj
Goluri încasate: 176 goluri per total dintre care 39 goluri în Liga 1
Cartonaşe galbene: 13
Cartonaşe roşii: 1 (FC Universitatea Cluj-FC Dinamo Bucureşti 2-3 (minutul 6) - 04.08.2014)
Debut Liga 1: 15.09.2013 în FC Universitatea Cluj - *** (0-0).

Violeta Merie