2021-04-11 13:45
Reîntors în Germania după înmormântarea unchiului său, Remus Câmpeanu, fostul mare jucător al Universităţii, Septimiu (Tim) Câmpeanu, a acordat un interviu în exclusivitate pentru ucluj.ro.
- În primul rând condoleanţe pentru pierderea suferită atât de familia Dvs. cât şi de cei care sunt alături de Universitatea Cluj.
- Mulţumesc pentru aceste cuvinte. A fost foarte dureros, iar această durere cere timp până când se va închide rana din suflet.
- În ciuda dificultăţilor de călătorie din această perioadă, aţi venit la Cluj pentr a-l conduce pe Remus Câmpeanu pe ultimul drum. Cu ce gânduri v-aţi întors în Germania?
- La înmormântare am văzut echipa actuală şi mi-a făcut o impresie foarte bună. Mi-au plăcut cum arătau jucătorii şi m-a luat dorul de ”U”.
- Mai urmăriţi rezultatele echipei?
- Desigur. Nu doar că urmăresc rezultatele, dar discut la telefon cu prietenii din Cluj despre meciuri. Îmi doresc foarte mult ca Universitatea să revină în prima divizie.
- Cu ce vă ocupaţi acum? Aţi rămas în domeniul contabil?
- Da. Sunt de ceva vreme contabil-şef la un cămin unde locuiesc oameni în vârstă. Chiar îmi place ceea ce fac.
- Aţi mai avut legături cu fotbalul?
- Vreo 6 ani am antrenat echipa de tineret a Fortunei Düsseldorf. Apoi am preluat echipa mare, unde am rezistat ca antrenor principal peste un an. Nu în urmă cu mult timp, cu echipa de juniori U18 am promovat în 1. Bundesliga, apoi am decis să mă retrag. În prima divizie trebuie să fii 24 de ore pe zi implicat, iar eu nu am putut.
- Când Florian Walter a venit la Universitatea Cluj aţi fost primul pe lista de preşedinte. De ce aţi refuzat?
- Mi-a fost greu să mai risc în fotbal, deşi inima şi gândul îmi erau - şi încă îmi sunt - la ”U”. Situaţia mea depinde de un venit sigur, aşa că nu am putut să mă rup de meseria ce-o practic în Germania.
- O altă variantă a lui Florian Walter a fost atunci fostul Dvs. coleg de echipă Constantin Răduţă. A refuzat şi el atunci, dar acum a acceptat să conducă clubul. Cum comentaţi votul Consiliul Director?
- Sunt convins că decizia a fost una bună.
- De ce spuneţi asta?
- Răduţă e foarte serios în ceea ce face. Vrea mereu să facă 100% totul cum trebuie. Nu e genul de om care se mulţumeşte cu jumătăţile de măsură. Eu l-am apreciat întotdeauna.
- Aţi jucat împreună şi aţi împărţit acelaşi vestiar. Cum era ca jucător?
- Oooo, era cel mai elegant jucător. Tot timpul era îngrijit, un exemplu pentru toţi. Niciodată nu l-am văzut având pantofii prăfuiţi. Până şi stilul de alergat era foarte elegant. Şi şutul!
- Vă mulţumesc pentru timpul acordat şi sper să ţinem legătura.
- Cu mare drag!