Povestea lui Tommy

2008-12-19 14:05

N-o sa uit niciodata primul meci pe Ion Moina, aveam doar 11 ani cand am fugit de la scoala sa vad meciul mult iubitei noastre echipe si Dinamo. A fost primul meu contact tot cu ceea ce tine de "U" si in ciuda umilintei suferite nu m-am impiedicat sa vin a doua oara. Eram un pustan care abia ca umbla in picioare, dar indiferent de vreme sau ca aveam scoala sau alte lucruri intotdeauna gaseam o minciuna potrivita pentru ai mei sa fiu prezent pe "Ion Moina". A venit meciul cu FC Arges din ultima etapa, cand am invins cu 2-1 unul dintre marcatori fiind Cioloboc si stiu ca urlam impreuna cu batranii de pe atunci de la tribuna Ivansuc "nu va fie frica, Clujul se ridica".
Am trecut prin B, am trecut prin C, m-am bucurat de venirea lui Nelutu, am suferit la plecarea lui, insa de fiecare data cand am avut posibilitatea am fost pe stadion! am prins in toata istoria mea de suporter universitar cele mai dureroase momente prin care clubul a trecut insa asta sub nicio forma nu m-a indepartat de echipa sau sa ma faca sa ma uit spre gruia care se ridica peste noapte tot mai sus.
Dupa 10 ani, sunt la fel de impatimit, sufar cand cineva zice ceva rau de simbolul mult-iubit de mine, ma duc la stadion si vad aceeasi oameni ca acum 10 ani, acelasi ciobi care in tot acest timp a reusit de fiecare data sa se pozitioneze undeva in spatele meu si imrpeuna cu baietii lui sa ma faca sa rad si impreuna sa trecem peste nereusitele unor jucatori care nu dau 2 lei pe tot ceeea ce a insemnat pentru noi.
Multi ma intreaba cum pot sa tin cu o asemenea echipa, pe care ei o vad fara speranta si nadejde, condusa de hoti cu interese si fara performante! Nu prea am cum sa le explic, mi-e imposibil sa-mi gasesc cuvinte, stiu doar ca in sufletul meu simt ca TREBUIE sa fiu acolo si sa cant, sper din tot sufletul meu ca intr-o zi va fi altfel!

Tommy - ala inalt de la tribuna