Acesta nu este doar titlul noului nostru imn, compus de baietii de la Personal. Este o realitate pe care am putut o cu totii observa la meciul cu Gloria Bistrita. Dincolo de proteste, walter, limoniu, AMP etc. un ochi avizat si atent a putut constata o parte din ce a insemnat "U" pe vremuri: combativitate, putina boemie si sentimente calde pentru simbol.

Cui i se datoreaza acestui lucru? Li se datoreaza celor doua legende ale clubului: una din teren, Zsolt Szilagyi "Sisi" cum il alintam noi, "U"-istii si antrenorului Cristian Dulca, si el o legenda a acestui club. Acesti doi oameni, impreuna cu Claudiu Niculescu, sunt singurii care inteleg in acest moment spiritul de "U", ideea de "U", unica in peisajul fotbalistic autohton si nu numai. Sunt oamenii in jurul carora se poate construi ceva (desi e al naibii de greu sa construiesti fara bani), sunt oamenii care pot canaliza toata suflarea alb-neagra in jurul lor in aceste noi momente de rascruce pentru sectia de fotbal a iubitului nostru club.

De asemenea oameni avea nevoie clubul acum, intr-un moment greu, de rascruce din incercata sa istorie.

Clubul nostru este un fel de "pasare Phoenix" a fotbalului romanesc. Cand credeai ca totul s a terminat, a avut mereu puterea sa o ia de la capat. (boemia din 1940 - 1945, revenirea din 1945, retrogradarile in Div. B si C din anii 1999 - 2000, retrogradarea din 2008 etc.). De aceea eu sunt optimist pentru viitor. Am incredere ca aceasta minunata echipa va merge mai departe si va reusi in cele din urma, ca de atatea ori, sa iasa din gaura neagra in care a afundat o tomberonarul sef si sleahta lui de nepoftiti.

Decebal Savu