Dragă domnule profesor,

în primul rând vreau să-mi cer scuze. Aş fi vrut să scriu mai repede câteva rânduri despre Dumneavoastră, dar mi-a fost imposibil. Pentru prima dată în viaţă nu am putut să-mi înving sentimentele. Nu pot nici acum, aşa că mă veţi înţelege de ce voi fi scurt.

De la Dumneavoastră am învăţat mai mult decât de la orice dascăl ce l-am avut la şcoală sau la facultate. La un singur lucru aţi rămas restant: nu m-aţi învăţat ce voi face după ce ne veţi părăsi. Mi-aţi oferit atâtea, iar eu nu v-am putut oferi niciodată nimic.

Vă promit, în schimb, un lucru. Începând din acest moment voi face tot ce va fi omeneşte şi legal posibil pentru ca ultima Dumneavoastră dorinţă, cea ca templul nostru să se numească oficial "Dr. Mircea Luca", să fie pusă în practică. Voi lupta pentru asta aşa cum voi putea, atât cât va trebui.

Pentru că aceasta nu este doar dorinţa Dumneavoastră, ci şi a suporterilor Universităţii, sunt convins că nu voi duce un război de unul singur. Oastea cu şepci roşii poate muta munţi din loc dacă are o cauză nobilă.

În încheiere, vreau să ştiţi că voi susţine şi ideea lui Alin Fornade, care doreşte ca muzeul sportului ce va fi găzduit pe stadionul "Dr. Mircea Luca" să poarte numele Dumneavoastră.

Nu-mi iau rămas bun. Ştiu că într-o zi ne vom reîntâlni în locul unde timpul pe care îl vom petrece povestind nu va fi un impediment. Pentru că, nu-i aşa?, nu doar viaţa asta ţinem cu "U".

Gelu Radu