Fericirea are forma literei „U“. Asta au descoperit recent cercetătorii de la Warwick University (Marea Britanie) ÅŸi de la Dartmouth College (SUA). Nu vă plictisesc cu motivele care i-au determinat să ajungă la concluzia asta. Important e că ÅŸi-au dat seama, chiar dacă – sunt aproape convins – niciunul dintre ei nu a călcat vreodată pe bătrânul „Ion Moina“ sau pe „Clujana“. Să nu mai zic de Sala Sporturilor „Horia Demian“. :)
Ajunge cu gluma! Nu de alta, dar nu mi se pare că avem prea multe motive să ne veselim. Mai ales că ÅŸi despre tristeÅ£e tot de la „U“ – de la echipa de fotbal mai ales – putem afla cel mai bine cum arată. Cinci schimbări de antrenori (oare bine am calculat?); jucători daÅ£i afară ÅŸi aduÅŸi înapoi sau pur ÅŸi simplu lăsaÅ£i pe drumuri; preÅŸedinÅ£i aduÅŸi de cine ÅŸtie unde care pleacă după puÅ£in timp; angajaÅ£i ai clubului daÅ£i deoparte; patron acuzat de suporteri că e interesat doar de afacerile proprii, nicidecum de echipă. Plus, unii fotbaliÅŸti (aici cred că am greÅŸit numindu-i aÅŸa) sunt bănuiÅ£i că au câştigat bani frumoÅŸi nefăcând nimic pe teren. Trist, nu?
Dar oare nu aÅŸa a fost mereu la „U“, cu bucurii ÅŸi tristeÅ£i amestecate? Sezoanele încep mereu frumos, cu speranÅ£e, cu proiecte, cu promisiuni, cu euforie. ÃŽncet-încet, promisiunile devin incertitudini, proiectele sunt lăsate deoparte ÅŸi înlocuite cu improvizaÅ£ii, iar euforie mai găsim doar în tribune. De fiecare dată, rămânem însă cu speranÅ£a.
Ne place sau nu, asta e răsplata pentru că, odată, am „ales“ să ne lăsăm sufletele invadate de alb ÅŸi negru, să ne îndrăgostim de „U“. Åži pentru asta nu avem decât o soluÅ£ie: să fim fericiÅ£i!
[url=http://www.vasileracovitan.com]Vasile Racovitan .com[/url]