Pogacean: Nu pot a pricepe...

Vreau doar să înţeleg, sincer. Atât. Să înţeleg. Bă, omu` chiar e prost?

Merg la meci. Acum, „U”-işti, aşa...pe ici şi colo. Nu, nu! Iartă-mă cititorule. „U”-iştii, ăia, articulat! Bă, da` tot ei. Nu se clintesc deloc, chiar dacă performanţa bate tare undeva pe aproape, dar puţin mai la altitudine, mai sus, acolo…Nimic. Nu se clintesc ai mei. Veci. Tu-i vezi? Că eu îi simt! Tu, doar să-i vezi aş vrea, şi să-I saluţi, căci o fi ei puţini, dar se scaldă-n caracter.

Recunosc toţi, e o situaţie de câcat, mai rău… diaree. Doamne şi e dinaia ce pute urât. Greţos. Ei tot acolo rămân, şi îi dau parfum, aşa, cât pot…nu ei sunt cei cu banii, sunt doar cu sufletul.

Gata. Rând special: orice se întâmplă, sunt tot acolo, pentru că, vedeţi voi (sper), iubesc Domnii, şi iubesc sincer, cu patos, cu sentiment, şi de multe ori sunt arătaţi cu degetul, dar nu le pasă, căci iubesc, simt, trăiesc.

Acum, vreau să înţeleg, atât doar, sincer, doar să înţeleg mentalitatea, să zic, a majorităţii, nu din Cluj, în general. Mă, cum vuvuzela mea toţi urmăresc doar performanţa, şi sunt atraşi de găoaza, scuze, oaza de performanţă ce pluteşte deasupra…unui nimic. De unde, de când?  Ce te face să iubeşti brusc o echipă, aşa, brusc, direct. Oare chiar aşa drog tare e performanţa asta. “Ăhă! Jocă` bine! Merem dară-că..ăăă, doră` nu merem la echipe gen Poli, Craiova, sau ”U”...merem la cempions lig, acole!...Şi e mă, normal că ţinem cu ei!”

Nu, acum serios, care e logica, omu` chiar e imun la sentiment, e de plasic, sau eu atât de uşor de dresat cu ceva miraj frumos de performanţă, încât să trezească fiori de pseudoiubire?

Uscată-mi e gura Doamne! Revin, din nou. Sunt ei, tot ei, mereu, acolo. Aceleaşi feţe. Căci cei din tribuna de la meciul cu Steaua, sau Kuban, o fi şi ei...

M-am lămurit singur, acum am înţeles! Cred că eu sunt ăla prost...

Tudor Pogăcean