Mndah…vremurile trec, si altele vin, noi murim, “U” niciodata! N-am trait "acele" vremuri, si nu ma simt vinovat ca n-am facut-o, pentru ca nu traiam pe atunci, pentru ca nu existam nici macar in gandul parintilor mei, pentru ca si ei, au trait doar o parte din istoria simbolului, dar sufletul e etern, si m-am nascut “infectat” cu “U” ! As fi vrut sa le traiesc, as fi vrut sa traiesc din 1919 pana acum, si pana la infinit, dar nu s-a putut, si nu se poate! Pacat! 

    Ce este cu adevarat interesant?! Sa fie oare modul in care acest spirit a ramas acelasi inca de cand a aparut? Sau, poate modul in care fiecare a invatat sa tina cu “U” ? Nu! Cel mai interesant este ca o multime de oameni cred in “U”, si nu pot sa schimbe asta cu absolut nimic, niciodata! ( imi aduc aminte de un cantec “Cu “U” Cluj pana la moarte, pana la moarteee….Si dupa moarte, cu “U” Cluj si dupa moartee, si dupa moarteee ). Ciudat, e chiar ciudat!

 

   Daca-mi fac arborele genealogic, sigur dau de un stramos “U”-ist, de pe vremea lui 1919, pentru ca asta nu se poate schimba, totul se transmite, e un virus, unul bun! O stare permanenta care te urmareste peste tot, si este cu tine mereu, indiferent de ceea ce se intampla….doamne, chiar nu are leac, si ce-mi place sa fiu dependent! “Dependent de “U” “, ce superb suna!

 

    Am doar un singur gand de viitor cand ma gandesc la “U”, cand ma gandesc nostalgic la cum a fost, raportat la ce este,  sau cand ma gandesc cu tristete la ce va fi! Sunt foarte optimist in sinea mea, mereu, dar realismul ma apasa cam tare, uneori… Ma gandesc la ce vom transmite noi mai departe, la ce “U” vom transmite mai departe generatiilor care vor fi! Doar la asta ma gandesc, si vreau sa transmit un “U”, asa cum au transmis si altii! Si eu pot sa o fac, sunt convins de asta, si sunt convins ca si voi, toti puteti, pentru ca “U” e “U”, e unul singur, acelasi pe care toti il cunoastem in sinea noastra!

 

    Termin de scris, prin a spune ca in asta cred cu adevarat, si ma apasa asta de mult timp, simtind nevoia sa o “spun” ! Vreau sa pot transmite celor ce vor fi in viitor, acel sentiment descris ca “un nod in gat cand pierzi si esti umilit, dar canti mai tare, chiar daca te chinui sa o faci, si totusi, o faci, pentru ca “U” dicteaza tot” !

 

    “U” pentru toti, toti pentru “U” !  Noi, toti “U”-istii adevarati, pastram traditia intacta si vie in noi, pura si neatinsa de mizeriile de azi, asa ca, tot ce pastram, sa si aratam!

 

    Prin acest editorial nu am vrut decat sa-mi impartasesc conceptul personal despre Simbol, dar si gandurile mele, cu prietenii mei, cu toti oamenii care ma cunosc, cu tot ce inseamna “U” cu adevarat, asa ca va multumesc ca m-ati “citit” ! “U” mai presus de toate!

 

             Pogacean Tudor