Am să încep abrupt, prin a spune că mă bucur că există suporteri ai celor din deal. Dincolo de orice patriotism local, nu cred că e cineva în măsură să nege că există şi clujeni de care nu e cazul să fim mândri. Să ne gândim doar la pretinşii Uişti, care odată cu campionatele cumpărate de cei din deal, au devenit subit „ceferişti de mici copii, din tată-n fiu”.

Eu unul mă bucur că asemenea specimene nu se mai regăsesc printre suporterii U-işti. Îmi place să cred că, într-o bună măsură, alături de U au rămas majoritari suporterii fideli tradiţiei echipei, cei pentru care care va prima întodeauna iubirea faţă de simbol, nicidecum rezultatele de moment. Suporterul U-ist a rămas astfel mai curat şi îşi poate evidenţia mult mai bine unicitatea.

Tocmai de aceea, existenţa celor din deal o consider oportună. Era nevoie de o echipă artificială, care să adune în jurul ei tot ceea ce înseamnă suporter artificial. Dacă vreţi, echipa din deal este un fel tomberon unde şi-au găsit un binemeritat loc toţi cei animaţi de superficialitate.

Şi, nu în ultimul rând, mă bucur că există suporteri ai celor din deal în oraş, ca să vadă fiecare în ce riscăm să ne tranformăm dacă uităm ce înseamnă ideea de U. Uitaţi-vă marţi seara pe stadion la ei, ca să înţelegeţi că au ajuns alături de echipa pe care o merită. Şi ca să vedeţi, prin comparaţie, de ce U trebuie iubită necondiţionat. Indiferent de rezultatul pe care îl va înregistra în meciul cu cei din deal, U va fi echipa mai câştigată. Indiferent de scorul afişat, tabela va amuţi în faţa cântecelor galeriei U-iste. Haide U!

Călin Petrar