În cel mai inteligent moment al existenţei sale, prodanca se lăuda că a preluat „şepcile alb-negre”. De atunci încolo, nu a făcut decât să dovedească dincolo de orice dubiu că sclipirea de prostie de la acea vreme nu a fost întâmplătoare.

Un astfel de specimen nu pot nici măcar să-l urăsc, ci doar să-l compătimesc. Prostia e o boală şi în cazul ei se manifestă agresiv. Mi-e milă de ea! Problema este că o persoană atât de bolnavă este lăsată să se manifeste în spaţiul public. În loc să fie izolată în afara societăţii, a primit pe post de jucărie un simbol naţional, prilej pentru ea să-şi exerseze prostia în voie. În plus, mai e şi închipuită vedetă la un căcat de emisiune, intens apreciată de cei care sunt prea proşti ca să-şi dea seama cât sunt de proşti.

Iar când un specimen de o prostie atât de mare, prostie care mai e şi evidentă pentru toată lumea, este lăsat să ajungă până în postura asta, e clar că cineva o foloseşte pe post de marionetă şi că acel cineva are un plan bine pus la punct. Şi e la fel de clar că acum asistăm doar la una din fazele acestui plan, scopul lui final nefiind încă atins. Dacă suporterii nu-şi recâştigă unitatea, nu redevin o unică voce, animată exclusiv de spiritul Universităţii, acel cineva care ne vrea dispăruţi îşi va vedea planul înfăptuit până în cele mai mici detalii.

Călin Petrar