A fost un vis sau a fost aievea? Încă incerc să imi dau seama şi nu găsesc un răspuns care să imi convină. Deşi există toate premisele să fi fost un vis: eram pe un stadion nou, cu multă lume, in cazul nostru cu mulţi suporteri ai unei echipe de fotbal şi nu numai. Erau susţinătorii unei idei, unui principiu, unui simbol. Să trecem peste. Să ne referim strict la ceea ce cred eu ca am visat. Eram in mijlocul unei mulţimi de suporteri, iar eu mă simţeam chiar bine mai ales că alături de mine era cea mai frumoasă fată din lume. Însă nu ştiam ce să admir: suporterii minunaţi care faceau furori in tribune, gloriile simbolului de care va povesteam mai sus sau pe cea care era alaturi de mine. Probabil a fost unul dintre cele mai frumoase vise ale mele.

Ori bunicii mei, Dumnezeu sa-i ierte, imi spuneau că nu numai in vise se pot intampla lucruri frumoase. Minuni se pot intâmpla şi in realitate bineînteles cu ajutorul Domnului.

Atunci dacă bine ma gândesc nu a fost deloc un vis. Chiar s-a intâmplat. Noua casă a Universitarilor, suporterii minunaţi, jucători de caracter, cea mai frumoasa fata de care va povesteam, lacrimi de melancolie şi totodată de bucurie scurse din peste 25000 de perechi de ochi, toate s-au întâmplat intr-o zi de 11 octombrie 2011, o zi demnă de povestit generaţiilor viitoare. Ne-am intors ACASĂ, exact unde ne e locul şi unde ar trebui să rămânem pe veci.

Şi tocmai de asta cel puţin eu, voi alege această zi drept SĂRBĂTOAREA REINTREGIRII FAMILIEI UNIVERSITARE.

Ziua de 11 octombrie 2011 va intra cu siguranţă in inimile multor români, o zi pe care o vom povesti multor generaţii de acum inainte, o zi in care U s-a intors pe veci acasă. Acum suntem din nou o mare familie. Aşa că imi permit să vă zic tuturor suporterilor Universităţii un sincer LA MULŢI ANI şi HAIDE U ! Fie ca reintoarcerea ACASĂ să fie de bun augur .

Şi totuşi până la urmă ce a fost ieri?

Bogdan Muresan aka BoboManastur