Lespuc: Hai mă, Cristi, pe bune?
Meciul Universităţii cu FC Argeş e de povestit nepoţilor. Nu pentru că ar fi fost spectaculos, nici pentru golurile sale extraordinare (deşi cel al lui Tameş nu a fost rău deloc), ci pentru că – dacă ne punem toţi memoriile la comun – nu ne vom aminti vreo partidă în care “U” să fi fost ajutată de vreun arbitru într-un asemenea hal. De regulă, alb-negrii erau de cealaltă parte a baricadei. Erau crucificaţi, batjocoriţi şi umiliţi, apoi fanii îi aşteptau pe arbitri la poarta stadionului, iar ei plecau într-o dubă “prin spate”, pe lângă Someş. Au existat şi arbitri mai binevoitori, cei mai mulţi în anul de “C”, prin deplasări, dacă vă mai amintiţi, dar tentativele lor de jaf erau timide, nicidecum atât de ticăloase ca a lui Baboia.
Episodul de la Piteşti a semănat cu un furt dintr-o benzinărie, în care hoţul nu ştie sau nu vrea să ştie că este filmat cu camerele de supraveghere. Se bucură de marele său hold-up o oră, până îi bate poliţia la poartă. Aici, camerele care l-au urmărit pe Baboia erau ale celor de la Sport.ro şi, dacă nici aşa CCA nu îi bate la poartă arbitrului bucureştean, cu vreo suspendare uriaşă sau cu lăsarea la vatră, înseamnă că ne-am întors în timp la vremea folcloristelor lui Chivulete.
Orice fan decent al Universităţii se bucură că echipa promovează, dar se simte cu siguranţă jenat de felul în care acest lucru se întâmplă. Sigur, după atâtea umilinţe, era vremea să fie ajutată şi Universitatea, însă toţi ne-am fi dorit ca locul promovabil să îl obţină Lemnaru şi Reinaldo, nu Baboia. În felul ăsta, cine din galerie mai poate scanda: “Avem echipă, avem valoare”?
Nu aş fi scris despre meciul de la Piteşti dacă nu aş fi citit o declaraţie dată joi de antrenorul Dulca. “Au fost decizii şi împotriva noastră şi împotriva Argeşului, care nu trebuiau luate. S-au ivit tot felul de discuţii mai apoi. Se mai pot întâmpla erori de arbitraj, nu vedeţi cum merge Franţa la Mondial?” Hai mă, Cristi, pe bune?
[i]Ionel Lespuc[/i]