…a căror unică pasiune e atracţia fatală a luminii! De cînd s-a făcut primăvară în noi și s-a dus vestea că “U” nu mai calcă iarba rară prin Sărmășag, Şomcuta sau Covaci, parcă ne-a luat Dumnezeu minţile si le-a dat la schimb pe un fir de leustean.

De unde altădată visam o  remiză sub furnale muncitorești, astăzi nu ne mai plac punctele de la masa bogatilor. “U” e pe 5 (cinci) în prima ligă (cît am lipsit noi de aici s-au născut copii ce astăzi merg la şcoală), a pierdut un singur meci, dar nu mai încapi pe  stradă de atîţia nemultumiţi. În corul  fluierătorilor de pagubă, dacă zici Badea parcă trece pisica neagră prin faţă. Poate pe ăia cu ţîţa în gură ai face un efort să-i înţelegi,  ei pot compara doar ziua de ieri cu cea de alaltăieri, dar ceilalţi ce motive au să uite că au văzut la lucru “dulăi”, “ţînţari”, secunzi si instructori sportivi? Practic, “U” a fost antrenată de-a valma de oricine şi orice, mai puţin de antrenori!

Vă spun din ochii mei și vorbele altora ce se pricep la sportul ăsta că Badea nu își bate joc de meseria lui. O face cu dedicaţie, o înţelege, lucrează foarte mult tactic (ăsta-i un cuvînt cam străin prin liga 1), iar rezultatele Universităţii sînt peste valoarea lotului. Locul 5, fluierat de parcă ne-am născut în scutece de campioni, e foarte bun. 

A plouat cu diluant și mulţi, în loc să se adăpostească sub cerul gurii, au stat rînjindu-se la nori. Şi acum vorbesc!

Problema nu-I la ei, ci la cei care îi ascultă; să crezi că trebuie contestat antrenorul care te-a dus unde prea rar ai fost e treabă de paharnic.

Între două cotlete de rechin (la mine a ajuns doar mirosul de mîl, semn că s-a stricat treaba și în ocean), pe o terasă de după Tîrgu-Mureș, am văzut cum se pot sătura 20 de oameni cu un singur punct.

Mihai Hossu

P.S. – Pentru fîntînă de ciocolată sunaţi la 0726 312749