Cojocneanu: Ramai mereu asa!

Motto: "Imaginea unui campion este aceea a unui om indoit de oboseala, inundat de transpiratie si aproape de epuizare cand nimeni nu-l ia in seama…"
Anson Dorrance, antrenorul echipei feminine de fotbal al Universitatii North Carolina.

Am inceput cu acest motto pentru ca si in viziunea mea, “U” Cluj a fost si va fi o ECHIPA de CAMPIONI, nu cu trofee in vitrine ci cu suporteri cu ochii umezi si sufletul mare.

Nu am pretentia sa intru in competitie cu editorialistii consacrati. By the way, imi place Pilu A. Banoi si Adrian Petrean, chiar daca ultimul ar putea renunta la acele mici trivialitati care nu cred ca fac editorialul mai "greu". Imi plac toti cei care-si deschid sufletul la aceasta rubrica.

Sunt cu "U" in mine de peste 50 de ani. Am prins tribuna de lemn (acum la Ghiris), apoi potcoava si acum noul stadion (pacat de pista de atletism care se putea face in parcul Babes). I-am prins pe Panzaru, Nicoara, Kromely , Dragoman. Am prins sutul fara pendulare al unicului Zoli Ivansuc. Am prins calmul si echilibrul lui Paul Marcu. L-am prins pe Grajdeanu. Am prins acea mare exceptie numita "Cupa pe Somes". Am prins "derbiurile" cu Bistrita care erau unele din putinele meciuri unde se injura. Se mancau putine seminte, mai ales dovleac, iar tatii veneau cu copiii la meciuri. Berea la Chios, intotdeauna dupa, era rece si… rara. Dar era sarbatoare duminica. Nu ne suparam dupa cate un "blat" cu UTA sau cu "gazarii" si nu ateptam dupa meci cate un arbitru "manjit" sa-l luam la pumni.

Am fost alaturi de “U” si dupa ce nu am mai fost fizic la Cluj. Sunt si acum dupa douazeci si ceva de ani prin "cele strainataturi". Si nu ai cum sa nu fi. "U", spunea cineva, nu e o echipa de fotbal, e o stare de spirit, e un "modus vivendi" al ardeleanului neaos. Iar alb si negru, pentru noi, sunt singurele culori pe care le stim. Si asta, poate, pentru ca alte echipe au ales culori ale spectrului vizibil sau ale unor fructe (visina, de exemplu).

Hai sa iubim cele doua culori, hai sa nu-i mai uram pe ceilalti, hai sa ramanem echipa cu suporteri unici.

Haide “U”! Ramai mereu asa.

Bogdan Cojocneanu, California

P.S. Soccer se joaca si aici. Si tot cu piciorul. Dar totusi nu e fotbal.