Amintiri de japiţă (mic extras)

Ma iubesc ai mei, sunt simbolul lor, sunt Cadu. Dau goluri decisive, sunt idol. Nu mint, nu supăr pe nimeni, dar îi înjur pe toţi. Sunt zmardoi în vestiar. Nu de altceva, dar sunt prieten cu fochistul. Care cârâie, se spală cu apă rece. M-a bătut prima dată Stăncioiu, da' mi-o plăcut. Că, dacă nu îmi plăcea, mă mai bătea o dată.  Mama mea catolică nu are vreo vină ca m-a născut cu puţă. Ştie toată Portugalia. Mie rudele mi-au adus la botez silicoane, spuneau că sunt frumoasă. De aceea, încă, mai port fustiţă. Viaţa mea, de altfel, pendulează între clitorisul pe care îl ascund la duşuri şi guriţa care cere.

Am avut meci cu "U". Am dat gol din penalty. M-am dus şi am dat uie la toată peluza. S-au supărat dar nu m-au înţeles. Era, de fapt, o provocare la sex în grup. Acolo, la peluză, nu am vrut să îi supăr, numa din gură le-am dat uie. A vazut toată ţara cum am început să mă satisfac singură. Eu doar vroiam să îi provoc la ceva memorabil, dar nu am apucat. A venit  Bornescu şi m-am pierdut. Mie mi-a plăcut de Mircea tot timpul. Are şarm băiatul. Ştie şi el. I-am făcut o poezie, cu dedicaţie, nu de mult.
"Mircea tu eşti cel mai cel,
De la Porto de visez,
Te iubesc ca un tembel,
Si mai am un singur crez:
Să mă dau la cur cu gel."

A sărit Mircea pe mine în faţa peluzei. În faţă la mii de oameni. Ce însemnă iubirea... Gelosul. M-a culcat. I-am aruncat cracii pe umeri. "Ia-mă, acum ia-mă!" Visam deja la gemeni. M-a dezbrăcat, m-a tras cu sfărcurile pe jos. Mă ardeau.  Mi-a pătruns zgura în întimităţi. Intimităţile au pătruns zgura. Ce frumos! Ca-n Sandra Brown. Am simţit tricoul cum mi se ridica peste sâni. Sânii zbierau: "Vrem sa alăptăm". Gâtul mi s-a uscat. Cerea lichid. M-am umectat. Apoi, mi-am amintit ce mi-a spus mama. "Daca te laşi din prima, o sa spună că eşti curvă." M-am mai întors pe jos, pe pista de atletism, de mai multe ori. M-am rostogolit cu grijă să nu mi se rupă tanga şi să nu îl inhib. Ştiam că îl incit, pe Mircea. Vroiam să îl incit. L-am auzit: "Da' mai stai, fă, să ţi-o trag". M-a luat ca un bărbat adevărat, mânca-i-aş... În sfârşit era să fiu femeie împlinită... Mă visam spălând scutece...  Da'  a apărut unu' Tudor, călugăr practicant. "Tu, tu eşti pe roşu, murdăreşti !" "Sunt doar o femeie, lăsaţi-mă, că moare specia!". Eu doar iubeam, sincer iubeam... Când mă scoteau de pe teren, am auzit peluza strigând "Pizdo!". De ce? Dacă iubesc sincer, de ce râd de mine? Şi ce dacă sunt pizdă? Am plâns.

Am mers la duşuri, apoi, cu colegii de echipă. Credeam că mai sunt căpitan... S-au uitat la mine. "Tu eşti simbolul şi căpitanul nostru?" M-au cântărit din priviri. Tremuram. Am scăpat săpunul. Ei nu m-au scăpat.

Cadu

Adrian Cinpoeru