Recent, ca să nu mergem prea mult în istorie, suporterii au făcut o demonstra?ie a ceea ce sînt: adică suporteri, nu spectatori. După acest 1-2 cu Tîrgu Mure?, i-am privit pe fotbali?ti: stingheri, deruta?i, jena?i de evolu?ia lor. ?i-atunci s-au auzit tribunele, aplaudînd, vuind, cîntîndu-?i cîntecele unice. ?i din oameni mor?i, jucătorii Universită?ii au înviat, au făcut pa?i spre prietenii lor ?i au ridicat ochii spre ei, a?a cum fac adevăra?ii bărba?i. ?i spectatorii Universită?ii, care sînt cei mai de?tep?i din fotbalul românesc, au scandat: „Promovăm, promovăm”, pentru că ei ?i-au aruncat ochii pe clasament ?i au văzut că Dacia Mioveni nu poate face decît 68 de puncte iar Mure?ul ?i Clujul o pot depă?i.
Atunci s-au prins ?i fotbali?tii că nu e totul pierdut ?i împreună, ca de atîtea ori pînă acum în istorie, suporter ?i sportiv, la Universitatea se prive?te numai înainte. O demonstra?ie de caracter din partea tribunei, care s-a manifestat exemplar într-un moment cel pu?in ciudat, al unei înfrîngeri în fa?a unei echipe conduse de un antrenor cu sînge alb-negru, Adrian Falub.
Ca ni?te flash-uri mi-au trecut prin minte, spre compara?ie, reac?iile unor spectatori care î?i fluierau favori?ii prin cupele europene. La Universitatea nu se întîmplă asta, pentru că antrenorii, conducătorii, pre?edin?ii vin ?i pleacă la un moment dat, dar echipa rămîne. ?i nu po?i urî echipa Universită?ii Cluj. Pentru că ea, Universitatea, există cu adevărat din 1919 ?i va supravie?ui chiar ?i atunci cînd noi vom fi de mult în ceruri.
P.S. Cînd se aude în văzduh “Slavă ?ie studen?ie” ?i se opre?te respira?ia. Restul, al?ii, de oriunde ar fi, se pot ascunde.
[i]Ovidiu Blag[/i]